Am pus mana pe cartile de tarot la 13 ani, iar de la 14 ani am inceput sa ofer citiri, fara sa stiu atunci ca acest drum avea sa ma insoteasca toata viata. Tarotul a intrat devreme in povestea mea nu ca o curiozitate, ci ca o chemare fireasca, parte dintr-un dar transmis in familie, dus mai departe din generatie in generatie.
Pentru mine, tarotul nu a fost niciodata un joc sau o practica ocazionala. A fost un limbaj pe care l-am recunoscut instant, un mod de a simti si de a intelege lumea dincolo de ce se vede.
In timp, tarotul a devenit parte din mine. Nu doar un instrument, ci un canal viu prin care traduc mesaje pentru cei care ajung in fata mea. Este modul prin care fac legatura intre intrebarile nerostite si raspunsurile care asteapta sa fie intelese.
Citirile mele nu sunt despre predictii rigide sau verdicte finale. Sunt despre claritate, constientizare si asezare interioara. Despre a vedea unde te afli acum si ce se misca in profunzime, chiar daca nu este inca evident.